În cele opt decenii de existență, livada de nuci a fost unul dintre cele mai frumoase repere ale satului Furcenii Vechi. În timpul Primului Război Mondial, pe locul unde astăzi se află parcul de la nuci, era un teren viran care aparținea Primăriei Furceni. Aici au fost amplasate tunuri și, se pare, cuiburi de mitraliere. În perioada interbelică, terenul a rămas viran, însă, din câte știu, aici se mai țineau hore în zilele de duminică. Pe la sfârșitul anilor '30, au fost alocate fonduri de la stat pentru construirea unui dispensar. Primarii din comuna Furceni, de teama controalelor financiare, au refuzat să înceapă construcția, lucrările fiind amânate ani de-a rândul. Mai târziu, învățătorul Gheorghe Mardare a plantat aici livada de nuci.
Dar de ce a sădit musai nuci?
Fiica domnului Mardare mi-a spus că, nu știe din ce cauză, în această parte a satului nu prea erau pomi fructiferi, ci numai salcâmi. Problema era că din salcâmi cădeau crenguțe cu spini. Pe atunci, spunea doamna, copiii nu aveau ca astăzi încălțări cu talpa tare, iar pe timpul verii purtau un fel de papuci făcuți din pănuși de porumb împletite. Ei bine, bieții copii se înțepau în talpă și asta era un fapt dureros și pentru ei, și pentru părinți. În aceste împrejurări, învățătorul Mardare s-a gândit să planteze pomi fructiferi care să înlocuiască salcâmii, însă și-a dat seama că piersicii, caișii, merii sau cireșii nu ar fi fost foarte potriviți, din cauză că necesitau udare, tăiere, etc, lucru de care nu s-ar fi ocupat nimeni. Dimpotrivă, ei ar fi fost rupți în scurt timp pentru fructele lor.
Prin urmare, în anul 1942, învățătorul a hotărât să planteze o specie de pomi care să nu aibă nevoie de întreținere și totodată să aibă o durată mai mare de viață. Așadar, elevii claselor 2-4 de la şcoala din Furcenii Vechi, sub îndrumarea învățătorului, au plantat în jur de 30 de nuci, în partea dinspre mal. Dat fiind faptul că lucrările de plantare au avut loc în aceeași perioadă în care soldații români dădeau lupte grele la Stalingrad, învățătorul, în discursul de încheiere a lucrărilor de plantare, s-a adresat elevilor, spunând: ,,De astăzi înainte această lizieră se va numi Stalingrad, în cinstea eroilor care au căzut acolo”. Ca o ironie a sorții, doi ani mai târziu, cizmele staliniste tropăiau în parcul cu pricina.
În timpul verii, la umbra nucilor, veneau regulat câteva familii de romi căldărari care își vindeau prin sat obiectele pe care le confecționau: fărașe, bălii, foarfeci de tablă, ligheane, cazane, etc. Se pare că sosirea lor aici era un fel de tradiție, deoarece, în perioada interbelică, romii căldărari se așezau vara în vale, jos, în faţa casei lui Samoilă, unde era un teren viran. Peste drum, în mal, Vasile Bârlădeanu săpase o hrubă, un fel de cramă, unde ținea în butoaiele frumos așezate un vin foarte apreciat, obținut din via sa cu viţă nobilă. Romii se instalau în fiecare vară pe terenul viran, cumpărau câțiva porci pe care îi sacrificau și consumau tochitura făcută la ceaun împreună cu vinul rece și bun cumpărat de peste drum. Pe tot timpul verii, ei meștereau tot felul de obiecte din tablă pe care le vindeau prin sat. Probabil că după colectivizare, terenul acela viran a fost cultivat, iar ei au fost nevoiți să se mute sub nucii de pe deal.
În jumătatea dinspre drum a livezii a existat un teren de fotbal. În ciuda faptului că acesta nu avea o amenajare deosebită, iar porțile aveau barele făcute din niște pari mai lungi și nu întotdeauna drepți, atât copiii cât și adulții din sat disputau niște meciuri de fotbal memorabile.
În capătul terenului de fotbal, lângă șanțul de la șosea și în paralel cu aceasta, în anul 1975, a fost adus de la I.R.T.A. Tecuci un autobuz vechi, scos din uz, care a fost transformat în chioșc alimentar. Acesta a fost deservit pe toată durata existenței sale de gestionara Gigica Bogdan. Chioșcul a funcționat până la începutul anilor '90, când a fost desființat, din cauză că se degradase în timp și devenise insalubru.
După plecarea locuitorilor din sat în Italia și în alte țări din Europa, numărul celor care se întâlneau aici pentru un meci de fotbal a scăzut considerabil. În anul 2015, în baza unui proiect derulat de Primăria Cosmești, livada de nuci a fost transformată într-un parc frumos, iar terenul de fotbal a fost înlocuit cu un spațiu de joacă pentru copii.
Livada de nuci a fost dintotdeauna unul dintre cele mai plăcute locuri din sat, transformându-se de-a lungul timpului într-o cutiuță de amintiri, care a răscolit mereu sufletele celor risipiți de acasă în toate colțurile lumii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu